Mituri false despre vikingi:
Purtau coifuri si casti cu coarne. Prima imagine a vikingilor purtand casti incornorate a aparut in populara saga islandeza despre Frithiof, in 1825. De fapt, razboinicii scandinavi purtau destul de rar coifuri si casti. In mod normal, umblau cu capetele descoperite, iar coifurile pe care le purtau erau simple(metalice sau din piele), nicidecum cu coarne! In schimb, foloseau coarnele animalelor pentru a bea apa si pentru a anunta adunarea(suflau in corn)
Nu se spalau si nu se ingrijeau. Arheologii au descoperit diverse articole de igiena vikinga, cum ar fi pensete, piepteni, curatatoare pentru urechi, scobitori etc. Cronicarul englez, John de Wallingford, i-a descris pe nordicii antici ca fiind niste cuceritori ingrijiti. Acesta nota ca vikingii era barbati duri ce isi pieptanau parul in fiecare zi, se spalau in fiecare sambata si isi schimbau costumele frecvent. Barba vikinga putea fi purtata la orice lungime, dar era intotdeauna ingrijita. Vechilor nordici purtau si haine stralucitoare cu decoratiuni. Albastrul si rosul au fost cele mai populare culori, desi arheologii au gasit haine vikinge in diverse culori. De asemenea, vikingii apreciau tesaturile exclusive precum matasea.
Purtau parul impletit. Barbatii purtau breton lung si aveau parul scurt la ceafa. De fapt, urmau moda coafurilor. De exemplu, deoarece baietii blonzi erau considerati extrem de atragatori in Europa de Nord, vikingii cu parul inchis la culoare isi albeau parul si chiar barba (in unele regiuni) cu lesie.
Barbatii erau inalti si masculini. Nutritia din acele vremuri nu era prea buna, motiv pentru care copiii cresteau mai lent decat in zilele noastre, iar oamenii, in general, nu erau inalti. Inaltimea medie a unui barbat era de 1,67 metri, in timp ce femeile atingeau putin peste 1,50 metri. In acelasi timp, munca fizica dificila facilita corpurile bine facute, cu muschi si oase puternice. Cu toate acestea, dinc auza efortului sustinut problemele de articulatie si cele de dantura erau frecvente. De asemenea, figurile femeilor se asemanau mult cu cele ale barbatilor. Mai exact, femeile aveau trasaturi masculine, cu falci pronuntate si frunti proeminente. Acesta este motivul pentru care uneori arheologilor le-a fost dificil sa stabileasca genul vikingilor, bazandu-se pe ramasitele umane. De asemenea, la fel ca femeile, barbatii foloseau pentru a se machia un dermatograf special numit kohl. Era vorba despre o pulbere din antimoniu zdrobit, migdale arse, plumb, cupru oxidat, ocru, cenusa, malachit si crisocola. Kohlul nu doar ca infrumuseta, dar ajuta si la protejarea ochilor de razele soarelui reflectate de zapada.
Orice scandinav era un razboinic. Norvegienii aveau 2 cuvinte - viking (un raid) si vikingr (un raider). Anglo-saxonii aveau un cuvant similar - wicing. Initial, a insemnat un pirat, dar, in timp, s-a transformat intr-un nume pentru jefuitorii nordici. Asta inseamna ca nu toti scandinavii erau vikingi. De regula, razboinici deveneau tineri dornici de aventura si bogatie. De aceea, vikingii nu aveau un stat centralizat, imprastiindu-se in afara Scandinaviei. Arheologii inca le gasesc urmele peste tot in lume.
Foloseau nave cu capete de dragon. Singura dovada in acest sens o reprezinta graffitiul scandinav de pe peretii Hagiei Sofia din Istanbul, care descrie o mica flota de nave cu capete de dragon. Dovezile arheologice sunt ambigue. Singura nava decorata, probabil, cu un cap de dragon a fost gasita in Danemarca. Nu s-a pastrat in intregime, insa coama dragonului, facuta din bucle de fier, a rezistat peste timp.
Au fost singurii locuitori din Scandinavia medievala. Scandinavia era locuita si de sami - popoare semi-nomade care traiau in nordul indepartat, in Norvegia, Suedia, Finlanda si in unele parti ale Rusiei. Norvegienii i-au numit pe acesti oameni finnari. Cele doua grupuri faceau comert activ intre ele si participau la casatorii de inalt statut.
Erau doar raideri si talhari. Vikingii au devenit intr-adevar celebri pentru unele raiduri brutale asupra altor popoare. Unul dintre cele mai faimoase exemple a fost atacul la adresa calugarilor din insula Lindisfarne din nordul Angliei, acolo unde vechii nordici au distrus celebra biblioteca si au luat tot ce au gasit de valoare. Totusi, majoritatea expeditiilor vikinge erau legate de comert. Mai mult, razboinicii nordici erau calatori si exploratori. Nu au ajuns doar in Europa, ci si in Rusia, in Asia Centrala si in unele regiuni din Africa. De asemenea, arheologii au gasit ramasite de scandinavi in America de Nord. Marinarul Leif Erikson ar putea fi primul european care a calcat in Lumea Noua. Acest lucru ne permite sa presupunem ca America a fost descoperita in secolul al XI-lea, cu mult inainte de Cristofor Columb.
Nu au ramas niciodata in acelasi loc. In a doua jumatate a secolului al XX-lea, case vikinge bine conservate, haine, bijuterii etc au fost gasite in pamant in timpul sapaturilor arheologice care au fost efectuate timp de cativa ani in zona Coppergate din orasul englez York. Din acel moment, oamenii de stiinta si-au schimbat ideea despre vikingi, constientizand ca acestia erau oameni domestici, de familie.
Citeste si: Mituri false despre Egiptul Antic
